Game of Life

Dezvoltat de matematicianul John Conway în 1970, este un joc fără jucători care funcționează pe baza unor reguli simple și este adesea folosit pentru a demonstra cum pot apărea modele și comportamente complexe din sisteme simple. Iată o detaliere a modului în care funcționează

Configurare grilă: Jocul se joacă pe o grilă bidimensională de celule. Fiecare celulă poate fi în una din două stări: vie sau moartă.

Stare inițială: Jucătorii încep prin a seta o configurație inițială a celulelor vii și moarte pe grilă.

Reguli de evoluție: Jocul evoluează în pași de timp discreti (generații) conform unui set de reguli:

Naștere: O celulă moartă devine vie dacă exact trei dintre cei opt vecini ai săi sunt în viață.
Supraviețuire: O celulă vie rămâne în viață dacă are doi sau trei vecini în viață; în caz contrar, moare (fie din cauza subpopulării, fie a suprapopulării).
Moartea: O celulă vie moare dacă are mai puțin de doi sau mai mult de trei vecini în viață.
Simulare: La fiecare pas de timp, jocul calculează următoarea stare a grilei pe baza stării curente și a regulilor. Acest lucru se face simultan pentru toate celulele.

Observarea tiparelor: de-a lungul timpului, apar tipare care se pot stabiliza, oscila sau crește la infinit. Unele modele comune includ naturi moarte (configurații stabile), oscilatoare (modele care se repetă după un număr fix de generații) și nave spațiale (modele care se mișcă pe grilă).

Explorare: utilizatorii pot experimenta diferite configurații inițiale pentru a observa cum evoluează diferite modele. Jocul este adesea folosit în cercetarea matematică și informatică pentru a studia complexitatea, apariția și comportamentul automatelor celulare.

Conway’s Game of Life este renumit pentru simplitatea sa și pentru complexitatea surprinzătoare a tiparelor care pot rezulta din regulile sale, făcându-l un instrument popular atât în ​​mediile educaționale, cât și în cercetarea computațională.